„Viața însăși este cel mai minunat basm.” Hans Christian Andersen

Ah, "Viața însăși este cel mai minunat basm." Ei bine, Hans Christian Andersen știa el ce știa! Cine are nevoie de povești cu prințese și balauri când avem viața reală, plină de taxe, ședințe Zoom și Netflix? Să fim sinceri, Andersen a fost un optimist incurabil. Viața reală e un basm doar dacă amesteci un pic de zâne prafuri cu multă cafea.

Gândiți-vă puțin: în povești, eroii se trezesc dimineața și pleacă în căutarea gloriei. În viața reală, noi ne trezim și căutăm telecomanda de la televizor. Prințesele sunt salvate din turnuri înalte, dar în viața noastră cotidiană, „turnurile înalte” sunt de fapt rafturile de sus din supermarket, unde nu ajungem niciodată fără ajutor.

Și hai să nu uităm de finalurile fericite! În basme, trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. În viața reală, „fericirea până la adânci bătrâneți” înseamnă să găsești un loc de parcare aproape de intrare la mall.

Așa că, să îi dăm dreptate lui Andersen: viața e un basm, doar că uneori uităm că noi suntem personajele principale. Așa că puneți-vă armura (sau măcar o haină groasă), călcați încrezători pe drumuri neumblate (sau pe covorul din sufragerie) și trăiți-vă basmul! La urma urmei, fiecare poveste are nevoie de puțin umor și o mulțime de aventuri.