Egalitatea nu există decât în matematică

 

„Egalitatea nu există decât în matematică” – e ca și cum ai spune că singurul loc unde poți găsi ordine într-o casă cu copii mici este într-un fișier Excel. În viața reală, egalitatea e ca o dietă de Revelion: toți vorbesc despre ea, dar nimeni nu o respectă cu adevărat.

Egalitatea în societate e ca și când ai încerca să ai aceeași cantitate de înghețată într-un con și într-un bol: poate că teoretic e posibil, dar cine are timp să măsoare? În matematică, însă, egalitatea e simplă și precisă. Dacă 1+1=2, n-ai cum să te contrazici. Însă în viața de zi cu zi, dacă îți spui că te culci la 22:00, cumva ajungi să te uiți la un serial pe Netflix până la 2 dimineața.

Afirmația că „egalitatea nu există decât în matematică” reflectă o realitate profundă și complexă. În matematică, egalitatea este un concept absolut și bine definit. Două entități care sunt egale în matematică sunt identice în toate privințele relevante, fără excepție. Acest lucru oferă un sentiment de ordine și predictibilitate.

În viața reală și în societate, egalitatea este mult mai dificil de atins și de menținut. Diversitatea și complexitatea naturii umane, precum și factorii sociali, economici și culturali, fac ca egalitatea absolută să fie aproape imposibilă. Oamenii au nevoi, dorințe, abilități și resurse diferite. Chiar și atunci când încercăm să promovăm egalitatea prin legi și politici, rezultatele nu sunt întotdeauna echitabile din cauza numeroșilor factori care influențează viața fiecărui individ.

În concluzie, în matematică, egalitatea este un concept ideal, simplu și absolut. În viața reală, însă, este un ideal la care aspirăm, dar pe care rareori îl atingem în formă pură.