Secolul nostru ne apara, din ce in ce mai mult, de obligatia de a gandi

 Dacă ar fi să facem un portret hazliu, am spune că este ca un majordom digital super-protectiv, care nu ne lasă să ridicăm nici măcar un deget. Ne învăluie în aplicații și gadgeturi, de parcă ar fi un păturică pufoasă, ținându-ne departe de orice exercițiu mental. Televizoare smart, smartphone-uri, smartfridges – totul este „smart”, mai puțin noi! Până și toaster-ul îți poate spune acum când să faci pâine prăjită, astfel încât să nu mai trebuiască să-ți amintești singur. Cine mai are nevoie de sinapse când AI-ul îți știe gusturile mai bine decât tine?

Într-o notă mai serioasă, putem spune că trăim într-un timp în care tehnologia este ca un scut impunător, care ne protejează de complexitatea gândirii individuale. Imaginează-ți un castel cu ziduri înalte și groase, ce simbolizează bariera tehnologică dintre noi și nevoia de a reflecta profund. Acest scut ne apără de oboseala mentală, dar în același timp, ne privează de provocările care ne dezvoltă mintea. Este un echilibru delicat între confort și stagnare, între protecție și pierderea esenței umane de a contempla și de a crea. În încercarea noastră de a simplifica viața, riscăm să pierdem ceea ce ne face autentici: capacitatea de a gândi critic și de a ne pune întrebări.